După cum este scris în limba latină sau în latină

„În latină,“ poate fi un cuvânt sau o combinație de cuvinte ( „latine“). În funcție de metoda selectată și scriere (separat sau cratimă). Cât de des - este greu de spus. În opinia mea - „latină“.

„Latină“ pentru limba română - aceasta nu este destul de tipic și nu un caz simplu de ortografie:

1. Cu excepția cazului în contextul devine evident că cuvântul „latin“ poate fi atribuită adverbele caracter „posesiv-comparativă“, este necesară cratima. Dificultatea constă în faptul că adverbul nu este format dintr-un adjectiv (ar fi mult mai familiar pentru noi - de exemplu, „în latină“ sau „coreeană“), ci de la substantivul „latină“. Un substantiv în „-yn“ în limba rusă literalmente calcula numărul - o duzină ( „pelin“, „căldura“ și așa mai departe). Dar, în care se află dificultatea întrebării pe care restul substantive se termină cu „-YN“ (a nu se confunda cu „yin“ și „yang“) nu formează o dialecte respective, și, prin urmare, nu va fi în măsură să ne în acest caz, este o paralelă directă. Nu putem scrie „în pelin, în deșert“ sau „on-svetlyni“. Nu există cuvinte. Dar există o combinație între cele două, de exemplu, „să vorbească în limba latină“, „ceea ce înseamnă în limba latină.“ Și așa mai departe. Pe scurt, în cazul în care „în limba latină,“ răspunde la întrebarea „Cum?“ Și poate fi înlocuit cu succes cu „în limba latină,“ după „ON -“ cratimă necesară.
2. Dar se întâmplă, și, astfel încât combinația de „latină“ nu este un cuvânt, și cuvinte. Prepoziție și substantiv. „În conformitate cu ceea ce Pe ce subiect -.? În limba latină.“ Scris separat. La fel ca „pe aramă“, de exemplu. De exemplu: „Ivan Ivanovich a condus lecții în limba latină.“ Notă. Ivan a condus lecțiile lui nu le place, și pentru ce. El a vorbit în aceste lecții nu sunt în limba latină (cel puțin, nu că avem în minte). Scrierea separat. Substantiv rămâne substantiv. Combinația de „latină“ poate fi înlocuită cu „în limba latină,“ și „limba latină“.

Scris și așa mai departe, și așa mai departe, este necesar doar să se facă distincția pe care o parte a discursului stă cuvântul. Cuvântul „latin“. Este un substantiv, este, de exemplu, o lecție în limba latină. În propoziția „la școală a fost o lecție în limba latină,“ va avea loc ortografia fără cratimă.

Dar există o expresie care „latină“ este un adverb, nu un substantiv. De exemplu, am citit (cum?) În limba latină. În acest caz, scrie în conformitate cu regulile limbii române ar trebui să fie despărțite în silabe. Iată un fragment din normele privind manualul electronic al limbii române.

Aceeași regulă se va aplica cuvinte în limba rusă, germană, greacă, american.